Satul copilăriei mele

                        Petrești, satul copilăriei mele

Etosul satului Românesc

   Etosul luncii prutului: Aducând în prim plan tema stabilită de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, anul omagial 2019  este închinat satului românesc, al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari. Dat fiind faptul că frumosul meu sat  este așezat, într-una din cele mai frumoase zone ale Moldovei Centrale, mai exact  în  Lunca Prutului.

Pornind de la aceste motive am găsit și eu de cuviință să vă înfățișez fața, tradițiile și obiceiurile, cât și peisajele care conturează satul Petrești.  

Despărțirea

Cu peste două secole în urmă, râul Prut unea multe dintre satele prin mijlocul cărora curgea. Pe un mal şi pe celălalt erau localităţi cu acelaşi nume, iar oamenii treceau dintr-o parte în alta cu luntrea. Dar în 1821, când Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus, pe Prut a apărut sârma ghimpată. A fost dată jos în 1918, când s-a realizat unirea, dar în 1940, apoi în 1944, Prutul a devenit iar hotar între neamuri.

                        Biserica, stâlpul comunității

Este amplasată în mijlocul satului, reprezentând una dintre cele mai de seamă clădiri ale zonei, fiind pusă sub patronajl Maicii Domnului.

De ea se leagă și sărbătoarea întregii comunități din care au luat nastere tradițiile și obiceiurile satului.

Cu prilejul acestei zile, atât săteni cât și celelalte comunități rurale  se unesc întru cinstirea Maicii Domnului, care le este model de desăvârșire sufletească.

Această zi nu se rezuma doar la cele sufletești, ci și la cele lumesti, satenii organizând o agapă frățească, dar și bucurându-se de muzica și jocul specific etosului satului Românesc.

                           Obiceiuri și tradiții

Cea mai estetică si evidentă caracteristică a etosului Petreștean se conturează în străbunele tradiții ale sărbatoilor anului. Printre aceste obiceiuri amintim colindul de Crăciun care în acest loc se face sub ascultarea și îndrumarea preotului, dar și “ Mersul cu Capra “ , uratul și semănatul caracteristice sărbătorilor de iarna.

Aceste sărbători sunt vestite odată cu pomenirea  Sfântului Nicolae prin pocnirea din bici, confecționat de către fecioii satului și încheindu-se prin aruncarea Sfintei Cruci în apa Prutului la sărbatoarea Bobotezei.

                                      Școala

O alta intituție care a influențat de-a lungul timpului viața satului este școala cu clasele I – IV Petrești. Unul din pilonii principali care stă la baza educației petreștene este reprezentat de către domnul învățător Bechet Valeru. Cel care s-a evidențiat ca fiind model dar și modelator al fiilor satului, călăuzindu-i pe aceștia  prin învățătură spre propriile idealuri.

Când luntrele s-au prefăcut în sârma ghimpată.

 Urmele lăsate de catre invazia Uniunii Sovietice asupra satelor care cândva foumau un întreg.

https://www.imclips.net/video/2rMqLWd3v9w.html

Dar cu toate acestea, bune și rele satul Petrești continua sa-și mențină existența, frumusețea și etosul Românesc.

Casa mea!

Casa mea

   În vacanță, ne place să avem parte de o mare liniștită, cu apă limpede și caldă, numai bună pentru scăldat în voie. Dar este atât de frumos să admirăm și marea dezlănțuită, cu valurile înspumate, măturând țărmul furioase. Tunetul talazurilor se aude de departe, iar frământarea apelor ne fascinează privirile. Zăbovim pe mal și admirăm și acest minunat spectacol al mării. Și ne gândim la trecerea noastră prin viață, căci zilele noastre nu sunt doar senine,  mai sunt și zile furtunoase, cu valuri mari și încercări.  Dar stâncile de pe malul mării ne îndeamnă să rămânem neclintiți!

 În scurta mea vacanță la mare, și prima din viața mea am avut un sentiment unic, am simțit dragostea adevarată, linișta și ce înseamnă să visezi cu adevărat. Uitându-mă catre mare m-a cuprins un fior, un sentiment care până atunci nu-l mai avusem, în sfârșit simțeam ceva nou. Marea pentru mine a fost un fel de rai, am găsit acolo tot ce căutam și o pot numi chiar a doua mea casă.

Simțeam cum îmi batea inima în ritm cu marea, și nu mă mai săturam s-o privesc. Puteam vorbi cu ea și chiar mă înțelegea, simțeam valul ca o alinare ca un răspuns la orce întrebare aveam. Marea mă învățase să înțeleg cu adevărat ce înseamnă răbdarea și în special cum să fii bun la fel cum ea ‘nu refuză nici un râu’, și nici nu le desconsideră fie ele mari sau mici.

Abia aștept să mă întorc la cea mai frumoasă mare din lume să o privesc și să-i povestesc totul.

https://www.youtube.com/watch?v=r7jIGg1EAXo

Litoralul românesc

Litoralul românesc 

Este cuprins între Corbu la nord și Vama Veche la sud, având o lungime de 245 km. Pe litoralul românesc există peste 150.000 de locuri de cazare în hoteluri, vile și pensiuni agroturistice. Amplasate de-a lungul drumului european E 87, stațiunile de pe litoralul românesc sunt: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Neptun - Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai și Vama Veche.

Litoralul românesc concurează cu cel al Mediteranei, fiind renumit pentru nisipul sau fin, de o calitate superioară. Apă Marii Negre are o salinitate redusă în comparație cu alte mari continentale, și permite practicare sporturilor sub-acvatice și nautice în

condiții bune. Zona plajei are o înclinație extrem de redusă. Există zone întinse de 100-200 m unde apă nu depășește 1-1,5 m adâncime, orice factor de risc fiind astfel exclus. Plaja este orientată spre est, ceea ce oferă turiștilor posibilitatea admirarii răsăritului de soare și o luminozitate maximă pe tot parcursul zilei.

 Litoralul românesc de la Marea Neagră se întinde de la golful Musura, la vărsarea fluviului Dunărea în mare prin Delta Dunării, și până la granița cu Bulgaria de lângă localitatea Vama Veche. Prin „stațiuni” se pot înțelege fie localități permanente (orașe, comune, sate), fie stațiuni balneoclimaterice de vară, închise și pustii iarna (semnalate prin ghilimele).

Stațiunile din România la Marea Neagră sunt :

• 2 Mai
• „Cap Aurora”
• Constanța
• Costinești
• Eforie Nord
• Eforie Sud
• Gura Portiței
• „Jupiter”
• Mamaia
• Mangalia
• „Neptun”
• „Olimp”
• „Saturn”
• Vama Veche
• „Venus”

Toate stațiunile se află situate în județul Constanța (în afară de Gura Portiței care se află în județul Tulcea) oferind spații de cazare de toate categoriile (hoteluri de la 1* pana la 5*, moteluri, pensiuni, campinguri, vile sau apartamente cu regim hotelier, etc.).

Aceste stațiuni de la Marea Neagră ale României au fost construite în dreptul plajelor cu nisip, parțial mineral (aluviunile dunărene) și parțial cochilifer.

Stațiunea cea mai întinsă și cu cele mai multe spații de cazare este Mamaia. Aceasta este și cea mai vizitată, fiind amplasată la nordul municipiului Constanța, pe grindul (cordonul litoral) care separă Marea Neagră de Lacul Siutghiol. O particularitate a Mamaiei este dimensiunea plajei, lată de 250 metri, și lungă de 8 kilometri.

Mai la sud se găsesc stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud care sunt și orașe, satul și stațiunea Costinești, care este considerată stațiunea tinerilor, apoi șirul celor șase stațiuni de la Comorova, anume „Olimp”, „Neptun”, „Jupiter”, „Cap Aurora”, „Venus” și „Saturn”, botezate, ca și planetele sistemului solar, după zeii romani. Clasificarea lor administrativă ca „localități ale județului Constanța” este, din punct de vedere geografic, o greșeală, deoarece o „localitate” are populație permanentă, ceea ce nu este cazul acestor șase stațiuni, de fapt cartiere ale municipiului Mangalia.

În apropierea graniței cu Bulgaria sunt satele și stațiunile Doi Mai și Vama Veche, adevărate localități permanent populate.

https://www.youtube.com/watch?v=9-7F_GrGRrc

Triunghiul morții

Triunghiul morții

În ultimii ani mai multe evenimente inexplicabile s-au petrecut în Marea Neagră. De la anomalii magnetice inexplicabile și până la dispariția unor nave sau avioane, aceste fenomene au atras atenția oamenilor de știință și astfel plasează Marea Neagră în zona locurilor misterioase de pe Terra.

Potrivit ultimelor rapoarte, în Marea Neagră s-a dezvoltat un loc comparabil cu Triunghiul Bermudelor, în care se petrec din ce în ce mai multe fenomene bizare. Potrivit oamenilor de știință, acestTriunghi al Morții” este în permanentă mișcare, ceea ce îl face extrem de greu de localizat. Măsurătorile actuale indică faptul că această suprafață se întinde pe o distanță de aproximativ 8-10 kilometri pătrați.

Povestea acestui triunghi al morții începe undeva prin secolul XIII, când diverse vase erau pur și simplu înghițite de apa Mării Negre. Pentru că fenomenul era unul dramatic, marinarii din vremea respectivă se fereau de furia mării. Mărturiile din vremea respectivă au creat o impresionantă legendă despre ceea ce înseamnă acest triunghi al morții.

Anii au trecut și aceste evenimente au fost date uitării sau pur și simplu s-au transformat în simple legende. Până în 1944, când a dispărut crucişătorului Tiolkovski, la sud de Crimeea, toată lumea uitase despre legenda Triunghiului Morții. În plină zi, un vapor de dimensiuni impresionate a dispărut pur și simplu și nimeni nu își putea explica de ce.

La numai câteva zile distantă, un al fenomen straniu s-a abătut asupra Armatei Roșii pentru că cinci avioane militare au fost înghițite de Marea Neagră. Nu s-a mai găsit nicio urmă și bineînțeles că evenimentul a fost pus sub ștanțatop secret”.

Diverse surse pretind că şi nava, şi aparatele de zbor ar fi fost înghiţite de o ceaţă neagră cu sclipiri verzi, descriere asemănătoare celei făcute de piloţii supravieţuitori din Triunghiul Bermudelor.

Coincidenţele merg însă şi mai departe, deoarece, potrivit canalului de televiziune american ABC, atât în Triunghiul Bermudelor (între Bermude, Puerto Rico şi Miami), cât şi în “Triunghiul Morţii” din Marea Neagră s-a observat un foc de gheață care iese din apă și care degajă o ceață densă care atrage orice obiect care se află în zonă.

Şirul dispariţiilor din Marea Neagră a mai inclus, în 1990, un avion particular grecesc, dar şi personalul de pe o platformă petroliferă rusească, un an mai târziu. Platforma a fost găsită şi recuperată la 50 km distanţă de locul iniţial de amplasare, plutind în derivă, fără nicio urmă de viaţă la bord şi fără niciun indiciu legat de soarta celor 80 de oameni care o populaseră.

Asemenea întâmplări, ca şi legendele care circulă pe seama “Triunghiului Morţii” i-au determinat pe pescari să vorbească despre “apa blestemată”, iar pe specialiştii militari ai ţărilor riverane să caute posibile explicaţii. De altfel, cercetătorii de la Institutul particular “Terra” din Bucureşti speră să realizeze, cu concursul Armatei, o hartă românească a zonelor care prezintă anomalii magnetice.

De cealaltă parte, mărturiile foștilor soldați ai URSS sunt de-a dreptul șocante. Ei au povestit despre anumite submarine cu forme rotunde, care circulau pe fundul Mării Negre și care se făceau vinovate de anomaliile întâlnite în diverse zone.

Nimeni nu poate preciza ceea ce se întâmplă în Triunghiul Morții, dar este cert faptul că fenomenul întâlnit în Triunghiul Bermudelor se regăseşte într-o formă sau alta și în Marea Neagră.

https://www.youtube.com/watch?v=z0mTWsGiTcE

Explorarea Mării Negre

 Robotul ROV subacvatic Hercules

                 

 În anul 2000, într-o serie de expediții, o echipă de arheologi marini condusă de oceanologul Robert Ballard, s-a concentrat pe explorarea fundul Mării Negre la aproximativ 15-30 km vest de orașul Sinop, Turcia. Cu ajutorul robotului subacvatic Hercules, s-a examinat fundul mării în cautarea epavelor pentru a testa ipoteza că la adâncimi mai mari de 200 m, epavele ar rămâne protejate de atacurile biologice ale microorganismelor asupra componentelor de lemn sau metal și au căutat date despre o rută comercială străveche între Sinop și Crimeea, așa cum indicau vestigiile arheologice terestre.

La vest de orașul Sinop la adâncimi de peste 100 m, echipa a identificat mai multe epave antice Sinop A, B, C și D care datează din perioada romană târzie (sec. II-IV d.Hr.), precum și o epavă lângă țărmurile Ucrainei, Chersonesos A, din perioada bizantină (sec. V-VII d.Hr.).

La est de Sinop, la o adâncime de 320 m, în Marea Neagră în apele adânci anoxice, echipa a descoperit Sinop D, o epavă remarcabil de bine conservată. Coca navei în lungime de 17 m și întreaga încărcătură de amfore sunt intacte, îngropate în sedimente. Structurile sale de punte sunt de asemenea intacte, inclusiv un catarg cu înălțimea de 11 m. Datarea cu radiocarbon a lemnului epavei oferă data 410-520 d.Hr.
În anul 2003, au fost recuperate mai multe amfore care conțineau miere.
https://www.youtube.com/watch?v=HIkj7LWgwlA
https://www.youtube.com/watch?v=3z5a48FU12Q

Istoria Mării Negre

Marea Neagră și-a primit denumirea finală de la turci, odată cu extinderea acestora în zonele de jur-împrejurul ei. Turcii au asociat multă vreme nordul cu întunericul şi de aceea au numit marea situată la nordul imperiului lor drept Kara Deniz = Marea Neagră, iar Marea Mediterană, care se află la sud de centrul imperiului o numesc şi azi Ak Deniz = Marea Albă.

Fundul Mării Negre este considerat a fi un loc de fosilizare extrem de interesant. La adâncimi mai mari de 200 de metri, aici nu există deloc oxigen. Astfel, toate epavele care au ajuns pe fundul Mării Negre de-a lungul timpului sunt într-o stare perfectă de conservare.

Care este istoria litoralului românesc?

O sursă bună de pește, litoralul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din cultura Hamangia (5200 de ani î. d. Hr.). Pe litoral au existat stâne românești de ciobani transhumanți încă din Evul mediu, însă adevărata colonizare a românilor a început după anul 1878.

Între cele două războaie mondiale, România Mare avea un litoral cu o lungime de 412 km care era situat între Bugazu (la ieșirea în mare a limanului Nistrului, azi în Ucraina) și Ecrina (azi în Bulgaria, la nord de Varna). Astăzi, partea terestră a litoralului românesc (țărmul) se întinde pe o lungime de 245 km.

https://www.youtube.com/watch?v=TJuuh3oshFg